Chimvalele sunt de obicei realizate din aliaje de cupru, rotunde, cu un centru ridicat și margini subțiri. Timbrul lor variază, permițând diverse efecte sonore care îmbunătățesc ritmul muzicii. Chimvalele mai mari produc sunete profunde și puternice, în timp ce cele mai mici oferă tonuri luminoase și concentrate. Chimvalele grele susțin mai mult timp cu un sunet plin, în timp ce cele mai ușoare sunt clare și receptive. Chimvalele mai groase sună plictisitor și puternic, în timp ce cele mai subțiri sunt strălucitoare. Gongurile, tot din cupru și rotunde cu un centru bombat, au un ton puternic, pătrunzător, care captează atenția. Ele au o semnificație culturală în multe tradiții. Gongurile se cântă lovind cu un ciocan. Un gong mai mare produce un sunet mare, în timp ce unul mai mic sună clar. Gongurile groase oferă tonuri stabile și de durată, în timp ce gongurile subțiri sunt strălucitoare și scurte. Un buric mare de gong dă un sunet profund, în timp ce unul mic produce un ton mai luminos.